Ce pot face acum deja, în timp ce regulile nu sunt încă definitive?

Începeți deja cu colectarea datelor

Puteți să porniți acum cu colectarea și organizarea datelor despre produs care vor forma mai târziu baza unui pașaport digital al produsului. Regulamentul (UE) 2024/1781 (ESPR) se construiește pe ideea că informațiile despre un produs trebuie să fie disponibile pe întregul lanț de aprovizionare — de la materia primă la produsul final. Acest principiu este deja stabilit, chiar dacă reglementarea specifică pentru mobilă nu a fost încă publicată. Cine pregătește acum o privire de ansamblu asupra materialelor, originii, compoziției și furnizorilor nu va trebui să pornească de la zero după ce regulile pentru mobilă vor deveni concrete.

Pentru cine este relevant acum

Aceasta este relevantă pentru producătorii de mobilă, importatorii și echipatorii de proiecte care aduc produse pe piața UE sau au un rol în lanț. Este o fază pregătitoare: organizarea datelor pe care o întreprindere adesea le are deja undeva, cum ar fi compoziția materialelor, originea componentelor și datele furnizorilor. Nu se aplică în mod categoric ca o obligație legală în prezent — pentru mobilă nu există încă nicio dispoziție delegată care să specifice ce date trebuie obligatoriu să figureze într-un pașaport, cum ar trebui să arate acesta sau de când devine această obligație efectivă. Ceea ce se descrie aici este deci pregătire, nu conformitate în sens juridic.

Data fixă încă lipsește pentru mobilă

Nu există încă o dată fixă de la care pașaportul digital al produsului pentru mobilă devine obligatoriu. Comisia Europeană lucrează cu un plan de lucru care stabilește ordinea în care grupurile de produse vor fi supuse unei dispoziții delegate; acest mecanism este reglementat în articolul 18 al ESPR (prioritizare și planificare). Pentru perioada 2025-2030 se așteaptă o dispoziție delegată pentru mobilă în 2028; abia după aceea va urma data de la care obligația pentru acest grup de produse devine efectivă, se așteaptă în jurul anului 2030. Atât timp cât această dispoziție nu există, pentru mobilă nu se aplică cerințe concrete privind conținutul, forma sau termenul de depunere a unui pașaport al produsului. Până atunci rămâne la principiile generale ale ESPR însuși, fără detaliile specifice pentru produs care vor veni abia cu dispoziția delegată.

Pas cu pas: de unde începeți acum

Cel mai logic prim pas este o inventariere internă: ce materiale, componente și materii prime conțin produsele și de la ce furnizori provin. Urmează apoi o analiză a furnizorilor care pot deja furniza date privind originea, compoziția sau caracteristicile de mediu și a celor care nu pot — aceasta se aliniază la articolul 38 al ESPR, care se referă la rolul actorilor din lanțul de aprovizionare în punerea la dispoziție a informațiilor. Apoi este util să examinați ce date sunt deja consemnate în alte scopuri, cum ar fi fișele de date de siguranță, declarații de mediu sau certificări, pentru a evita munca duplicată. Următorul pas este să stabiliți un sistem sau proces intern pentru a ține aceste date la zi, astfel încât să nu devină învechite până când vor fi necesare. În sfârșit, este recomandabil să urmăriți publicarea planului de lucru și a dispoziției delegate pentru mobilă, pentru a clarifica ce date vor deveni obligatorii în mod specific și ce pregătire se aliniază deja cu aceste cerințe.

Baza: articolele 18 și 38 ale ESPR

Această descriere se bazează pe două articole din ESPR. Articolul 18 reglementează stabilirea priorităților și planificarea: Comisia elaborează un plan de lucru în care se determină ce grupe de produse vor fi supuse unei acțiuni delegate și în ce moment, și pe baza căror criterii se stabilește această ordine. Din aceasta rezultă că pentru mobilă nu se aplică încă cerințe specifice produsului atâta timp cât acea acțiune nu a fost publicată. Articolul 38 reglementează cerințele pentru actorii din lanțul de aprovizionare: descrie faptul că părțile din lanț trebuie să poată furniza informațiile necesare pentru a putea respecta cerințele unui pașaport digital de produs, odată ce acele cerințe vor exista. Împreună, aceste articole arată că obligația în sine trebuie încă să fie completată, dar că principiul schimbului de date în lanț face deja parte din regulament.

Ceea ce trebuie făcut acum în mod concret este: începeți cu o inventariere a materialelor și furnizorilor, aflați ce date pot furniza deja furnizorii, adunați documentația existentă într-un singur loc și monitorizați publicarea planului de lucru și a acțiunii delegate pentru mobilă. Imediat ce acea acțiune va fi publicată, data și conținutul exact al obligației vor fi menționate aici.

Pe ce se bazează aceasta

Regulamentul însuși se află pe EUR-Lex. Facem referire pe bază de afirmație; nu trebuie să ne credeți pe cuvânt.

Ce trebuie să faceți concret

Actul delegat pentru mobilă nu există încă, și asta înseamnă că cerințele precise — ce date, ce purtător de date, ce excepții — nu sunt stabilite deocamdată. Asta nu este un motiv să aștepți. Însuși ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781) oferă deja indicații privind direcția, și o parte din munca care va fi necesară mai târziu poate fi dusă la bun sfârșit acum, fără a anticipa regulile definitive.

Ce se așteaptă de la dumneavoastră

Obținerea clarității privind informațiile proprii despre produs

Articolul 18 din ESPR descrie modul în care Comisia Europeană prioritizează grupurile de produse și elaborează planul de lucru. Pentru un producător sau importator de mobilă, asta înseamnă mai ales că este clar că mobilierul figurează pe plan, dar nu exact ce li se va cere mai târziu. Din punct de vedere practic, acesta este momentul să inventariezi ce informații privind materialele, compoziția și originea componentelor există deja în cadrul întreprinderii și care lipsesc încă. Pentru o întreprindere cu 10 până la 100 de angajați, acea informație se găsește adesea împărțită între achiziții, producție și un singur furnizor — reunirea lor este în sine o sarcină care consumă timp, indiferent de când intră obligația în vigoare.

Realizarea unor înțelegeri cu furnizorii din lanț

Articolul 38 din ESPR tratează cerințele pentru actorii din lanțul aprovizionării: menționează că părțile din lanț pot primi obligații de a furniza informații care sunt necesare pentru pasaportul produsului. Pentru un producător de mobilă care nu produce singur țesătură, spumă sau garnituri, asta înseamnă că propria obligație de pasaport va depinde mai târziu de ceea ce furnizează furnizorii. Purtarea conversației cu furnizorii acum cu privire la ce date pot furniza — și în ce formă — evită ca acea dependență să ieșă la iveală doar în momentul în care primele pasapoarte trebuie de fapt să fie elaborate.

Examinarea sistemelor existente

Multe întreprinderi au deja o formă de bază de date de produse, sistem ERP sau înregistrare de articole. Acele sisteme sunt rareori construite având în vedere un pasaport de produs, dar conțin adesea deja o parte din componente: coduri de articole, specificații de materiale, date despre furnizori. Este acum posibil să observi ce câmpuri există deja și care lipsesc structural. Cine se întreabă pot folosi baza mea de date cu produse existente pentru pasaportul produsuluiface bine să pună acea întrebare acum, mai degrabă decât abia când termenul limită devine concret.

Înțelegerea amploarei propriului sortiment

Pentru producători și importatori de mobilă cu multe variante — culori, țesături, dimensiuni — întrebarea cum se configurează un pasaport per variantă este o provocare separată. Acea chestiune este independentă de întrebarea când intră obligația în vigoare: complexitatea cum crează pasapoarte pentru o colecție de mobilă cu multe variante de culoare și țesut poate fi gândită deja acum, iar rezultatul — de exemplu, dacă este nevoie de un pasaport separat per variantă sau un pasaport cu variante într-o singură structură — te ajută să faci o estimare realistă a efortului necesar.

Unde se greșește în practică

Un număr de situații apare în practică mai des decât se crede.

Așteptarea până când data este stabilită. Întreprinderile amână toată pregătirea până când actul delegat este publicat și descoperă apoi că strângerea datelor privind materialele de la zeci de furnizori durează singură luni de zile.

Absența unei imagini de ansamblu asupra propriului lanț de furnizori. Mai ales la întreprinderile care achiziționează componente de la mai multe părți — spumă de la una, țesătură de la alta, cadru de la o a treia — nu este întotdeauna clar cine poate furniza ce informații și cine nu. Acel gol devine vizibil abia când se solicită efectiv date.

Presupuneri privind ceea ce se conformează deja. Un certificat de calitate existent sau o specificație de produs existentă sunt considerate ca fiind ceva care "probabil că este suficient de bun" pentru pasaport, fără a verifica ce date trebuie de fapt să conțină un pasaport mai târziu.

Lipsa de claritate privind cine din lanț este responsabil. La importul de mobilă din afara UE, există neclaritate cu privire la întrebarea dacă importatorul, producătorul din afara UE, sau o altă parte din lanț trebuie să furnizeze datele — o întrebare care se referă la articolul 38 din ESPR și care, fără acorduri clare stabilite anterior, duce la întârzieri imediat ce devine obligatoriu.

Decizii privind inventarul fără a ține seama de cerințele viitoare. Deciziile privind colecțiile în curs de finalizare sau modelele pentru expoziție sunt luate fără a se gândi la întrebarea dacă și cum ar putea fi vândut ulterior acel inventar. Cine se gândește deja acum la asta, găsește puncte de pornire la ce fac cu inventarul de mobilă care se află deja pe loc atunci când intră în vigoare regulile.

Ce puteți înregistra

Chiar și fără reguli definitive, este posibil acum să notezi deja o serie de lucruri pe hârtie, astfel încât trecerea la un pasaport obligatoriu să necesite mai puțin efort în momentul în care data va fi stabilită:

Un inventar al sortimentului actual, pe linie de produs și per variantă, cu materialele și componentele care sunt prelucrate în acesta.
O listă de furnizori per componentă (țesătură, spumă, lemn, metal, armătură), cu o notă care furnizor poate deja furniza informații materiale și care nu.
Acorduri cu furnizorii privind schimbul de date, chiar dacă încă nu se știe în ce format exact va trebui mai târziu.
Un inventar al bazei de date actuale a produselor sau al sistemului ERP: ce câmpuri există deja, care lipsesc.
O primă evaluare a costurilor pe care le aduc pregătirea și implementarea viitoare — o direcție pentru aceasta se găsește la ce costă un pasaport de produs pentru mobilă.
O notă privind starea colecțiilor în curs de finalizare sau vechi, astfel încât deciziile privind inventarul nu să nu fie separate mai târziu de obligația de pasaport.

Pentru companiile care preferă să urmeze un plan pas cu pas fix în loc să stabilească ele înșile un inventar, există un inventar la cum implementez pasaportul de produs pentru mobilă pas cu pas. Imediat ce actul delegat este publicat și data este stabilită, se va indica aici când devine obligatoriu pasaportul de produs pentru mobilă.

Aceasta nu constituie consiliere juridică. Această pagină oferă informații generale despre reglementarea pe care o acoperă această platformă. Nu cunoaștem situația dvs. Dacă aveți îndoieli cu privire la cazul dvs. propriu, consultați un jurist sau autoritatea de supraveghere competentă.

Scris cu IA pe baza surselor de mai sus, verificat de o persoană pe 2026-08-22. Ceva nu este în regulă? Anunțați-ne — corecțiile au prioritate.